Din acest interviu:
Eu cred că victima internetului nu este presa scrisă, ci televiziunea. Evoluţia tehnologică o face să fie un mijloc de comunicare depăşit. Televiziunea clasică, aşa cum o ştim astăzi, va muri. Şi va muri foarte repede, în următorii ani.
Comunicarea nu poate fi unidirecţională. Odată cu dezvoltarea tehnologiei 4G în comunicaţiile mobile, moment în care imagini în mişcare vor fi transmise la calitate digitală către vizitatori, în clipa respectivă televiziunea – aşa cum o ştim azi – va muri. Nu ai nici cel mai mic interes să te uiţi la ştiri şi la entertainment furnizat de alţii, când poţi foarte bine să ţi-l fabrici singur. În momentul în care televizorul de acasă va avea sub el o cutiuţă cu ajutorul căreia poţi avea acces la sute de filme, la zeci de emisiuni, la emisiuni de ştiri care te interesează cu adevărat şi pe care ţi le poţi personaliza, ce rost are să foloseşti un canal sau altul de televiziune? Ele sunt deja victima multiplicării. Se bat orbeşte pe sub 1% din audienţă. Se bucură atunci când unul are 1,2, iar altul are 1,1 (rating – n.red.). Nu este o competiţie nici sănătoasă, nici capabilă să ducă la vreun rezultat.
Odată cu multiplicarea, televiziunea se omoară ea însăşi. De ce spun că există sinergii între presa scrisă şi internet? Pentru că redacţia devine o fabrică de content care poate lua mai multe direcţii, inclusiv imaginea video. Or, toate aceste lucruri fac, pe de o parte, ca în TV să existe o evoluţie foarte rapidă de despărţire a producţiei faţă de canalul de distribuţie, ceea ce se întâmplă până şi la noi, în “nenorocirea” asta de industrie aflată în copilărie.
Devine iraţional să ţii 600 de oameni pentru un canal de ştiri. Şi alt canal de ştiri să aibă alţi 600 de oameni, care se bat cu primii. Pentru ce? Când, de fapt, informaţia este aceeaşi, este comentată diferit doar. Cineva trebuie să producă informaţia, pentru ca apoi, evident, ea să fie interpretată diferit. Şi pentru asta nu trebuie câteva sute de oameni, ci câteva zeci.
