HTC Magic – Android

Folosesc HTC Magic de vreo 2 săptămâni, destul încât să pot să spun lucruri relevante despre el.

Al meu e pe negru. Se mulează bine pe mână, fiind mai mic şi mai uşor decât un iphone. Are 6 butoane – home, menu, back, search, answer call şi end call, plus biluţa de scroll care poate să fie apăsată (şi se aprinde când te sună cineva). În lateral are un buton subţire şi lung, cu el dai volumul mai tare şi mai încet în funcţie de partea în care apeşi. În spate se află camera de 3,2 megapixeli. Sub carcasă e bateria (detaşabila), cartela SIM şi locaşul pentru card de memorie. Slotul de încărcare dublează cu cel pentru căşti şi e miniUSB (un punct în plus din partea mea pentru faptul că nu au folosit ceva proprietar şi un punct în minus pentru că lipseşte jackul pentru căşti).

Primul lucru când îi dai drumul, după codul pin, te întreabă userul şi parola de Google după care îţi sincronizează toate serviciile Google pe care le foloseşti cu telefonul. Poţi vedea în Google Accounts ce servicii foloseşti. E foarte important să îţi legi contul de youtube cu contul de google că s-ar putea să te trezeşti că eşti logat în aplicaţia de Youtube pe un cont secundar (şi problema nu e aşa uşor de reparat). În mod sigur, pentru mine, cea mai importantă funcţie la HTC Magic e faptul că se integraza perfect cu serviciile Google. În cazul meu, după ce mi-a terminat sincronizarea (a durat cam 3 minute prin conexiune 3G), aveam în agendă toţi prietenii, cu numere de telefon, preluate din agenda de Gmail, era ca şi cum aveam telefonul de ani de zile. De cum l-am deschis, am simţit că e al meu.

Desktopul se împarte în 3 ecrane şi poţi trece de la unul la celălalt printr-o mişcare orizontală cu degetul. Are un feel de un singur desktop care se întinde – pentru că se aplică un singur wallpaper. Aici poţi să ai scurtături şi widgeturi. Dacă vrei să adaugi ceva pe desktop, ţii degetul apăsat 2 secunde într-un loc nefolosit şi îţi apare un meniu de unde poţi să alegi: scurtături la foldere, scurtături la aplicaţii, sau widgeturi. Dacă vrei să mişti o iconiţă, ţii apăsat pe ea 2 secunde după care se “dezlipeşte” şi o poţi muta unde vrei. Bara de notificări este foarte subţire ( cam 5 mm de-a latul vârfului ecranului) unde ai informaţii despre baterie, reţea, conexiuni active, oră, apeluri ratate, emailuri noi, tweeturi noi, sms-uri. Pentru a vedea detalii pui degetul pe ea şi tragi în jos, moment în care se extinde până unde tragi tu cu degetul (destul cât să vezi un preview la mesaj sau mai ştiu eu ce informaţii). Dacă o tragi până jos, face snap şi rămâne pe tot ecranul.

Camera foto face poze mai mult decât decente, cu condiţia să fie lumina. Nu vorbesc de lipsa flashului, vorbesc despre faptul că dacă e puţin seară nu poţi face poze punct. Pe vremea când symbianul era mega-sistem de operare pentru telefoane, eu eram mare militant anti-cameră la mobile. “nu îmi trebe, domnule, să fac poze cu telefonul. Dacă am chef să fac poze, am aparat foto.” Dar in cazul Androidului folosesc camera la mult mai multe lucruri decât poze. Scanez coduri de bare, scanez documente şi le fac PDF (la modul în care ţin telefonul peste hârtie, se focalizează şi când îşi da el seama că a “prins” documentul face un snapshot – nu trebuie să apeşi pe nimic) şi, cel mai important, aplicaţiile de “realitate augmentată”. Să dau două exemple aici:

-Google Sky Map – Îndrepţi camera înspre cer şi îţi arată toate constelaţiile şi planetele din direcţia în care ţi telefonul. Şi cum o mişti aşa se mişcă şi “cerul virtual”

-Layar Reality Browser – Îţi arată ce e în jurul tău aplicând informaţii digitale în timp real suprapuse peste ce vede camera în momentul respectiv. De la informaţii despre clădiri luate de pe Wikipedia, poze de pe Flickr, tweet-uri din apropiere, etc. (la sat am dat drumu la aplicaţie şi vedeam ce sate sunt în direcţia în care îndreptam camera şi la câţi kilometri distanţă se află)

GPS-ul combinat cu Google Maps funcţionează incredibil. Cu toate că încă nu avem hărţi pentru românia, satellite view e superb. Am fost în vârful muntelui la dracu-n praznic şi am dat pe “my location” în Maps – mi-a pus un steguleţ cu locaţia mea care se mişca în timp ce mergeam cu telefonul în mână. Din câte am verificat eu şi prin Timişoara, locaţia nu a avut o marjă de eroare mai mare de câţiva metri.

Alte aplicaţii pe care le folosesc:

-GPS Info îţi arată polurile reale, polurile magnetice, altitudinea (în TM suntem la vreo 130 m), magnetismul zonei, viteza cu care mergi, etc.

-wpToGo – pentru deţinătorii de blog WordPress. Foloseşte protocolul XML-RPC şi are o interfaţă extrem de intuitivă care încape perfect în ecranul de HTC Magic.

- Qik live video (se citeşte, cică, “Quick”) – Transmite video în timp real de pe telefon. Eu am primit URL-ul http://qik.com/alexblogu şi dacă activez modul “public” oricine se află pe pagină respectivă primeşte în timp real un feed video de pe telefonul meu.

-NewsRob – RSS reader care se integrează perfect cu Google Reader. Poţi să îl setezi să descarce doar titlurile dacă eşti pe conexiune 3G şi când prinde WiFi să descarce tot conţinutul.

-Shazam – Ascultă o melodie şi îţi spune ce melodie e, îţi arată coperta de album şi linkuri către youtube, amazon, etc.

-AccuWeather – Cel mai corect serviciu de meteo cu suport de locaţie prin GPS.

-Battery Widget – O iconiţă foarte drăguţă care îţi arată cât mai ai din baterie. Dacă o apeşi, apare un meniu prin care poţi să porneşti şi să închizi WiFi-ul şi GPS-ul. Foarte utilă mai ales  pentru scurtături.

Gmote – HTC-ul devine o telecomanda pentru laptop/computer. E un tool superb atunci când stai în pat şi  vrei să pui un film ( poţi să dai mai  tare,  mai încet, pauză , etc).  Ultima versiune îţi permite să  faci streaming la muzică de pe computer pe telefon.

NetCounter – Îmi spune ce trafic am făcut prin abonament sau prin Wifi. Foarte util mai ales în primele luni.

Android market are deja câteva sute, dacă nu peste o mie de aplicaţii, se descarcă şi se instalează extrem de uşor. La fiecare aplicaţie îţi expune serviciile de pe telefon la care are acces (foloseşte cameră, foloseşte internetul, etc.)

Bateria mă ţine în jur de 24 de ore cu GPS şi WiFi pornit; butonat continuu (mail, twitter, sunat, jucat, etc).

Pe mine m-a câştigat sistemul de operare Android cu toate că au şi cei de la HTC meritele lor. Sistemul de operare e open-source şi Marketul pentru aplicaţii nu e moderat cu stricteţe (vezi scandalurile recente Apple pornite de la faptul că se baneaza într-o veselie aplicaţii). Poţi să instalezi aplicaţii şi direct de pe siteurile developerilor deci nu eşti legat de Google.

Dacă ar fi să-l compar cu iphone, aş spune că HTC Magic e un telefon deschis.

Vreau să menţionez că mi-a luat cam 20 de minute să scriu acest articol, cu telefonul închis. Am scris tot din cap, deci folosesc mult mai multe aplicaţii şi funcţii – dacă deschid telefonul să mă uit prin meniu mai scriu încă trei pagini.

HTC Magic e o unealtă robustă, care funcţionează. O recomand cu căldură.

Vodafone, dai o bere.