The Note s-a redeschis cu un eveniment dedicat iubitorilor de carte. Şi când spun “iubitori de carte” mă refer, evident, la cei care îşi donează două cărţi din bibliotecă ca să bea o seară pe gratis. Comunicatul “oficial” a fost următorul:

“Noul The Note Live va invita la o petrecere intre prieteni. Si ca sa nu veniti cu mana goala (ca nu se face…) si pentru ca tot avem o biblioteca frumoasa, va asteptam pe fiecare dintre voi cu doua carti (preferam una de arta si una de beletristica…). Iar noi va dam de baut ce vreti si cat puteti! Dar, atentie, conditia este sa aduceti doua carti!”

Unii iubitori de carte s-au simţit ofensaţi. Şi unii dintre ei şi-au exprimat punctul de vedere.  Spre exemplu, Cârtiţoi, e “redactor pe cultură şi evenimente la un ziar local”. Şi se exprimă aici în legătură cu evenimentul The Note:

“[...]Deci, wtf?!? De unde şi până unde?!? Nu ţin să fiu acid sulfuric, dar pur şi simplu nu înţeleg. Iniţiativa nu are nici un sens pentru un club. Asta merge la de-alde Cărtureşti, Humanitas, Cartea de Nisip…sau în vreo cafenea. O întâlnire pe timp de zi, nu în club noaptea.”[...]

Reacţia unui “oficial” de la The Note nu a întârziat să apară în comentarii. Alina Hambaras spune pentru The Note:

“Sunt uimita de cele citite aici…[...] Si nu atat de rautatile scuipate cu maxima efervescenta – in acest caz, proprie mintilor tinere – cat de LIPSA DE CURIOZITATE absolut improprie varstei Domniilor Voastre. [...]” – Alina Hambaras, The Note

Câteva idei despre comunicare:
O organizaţie nu poate să nu comunice. Însuşi lipsa unui efort de comunicare comunică ceva care ajută la formarea opiniei publice, a imaginii organizaţiei. Ce e imaginea organizaţiei? Concret:

“prin IMAGINE se înţelege reprezentarea unor atitudini, opinii sau prejudecăţi cu privire la o persoană, un grup de persoane ori al opiniei publice despre organizaţia respectivă” – prof.univ.dr Alexandru Tasnadi

Dacă o organizaţie are o imagine creată fără susţinerea unei direcţii coerente de comunicare, cel mai probabil că imaginea respectivă este mai mult reprezentarea unor prejudecăţi decât a unor atitudini sau opinii (pentru că e formată din bârfe, zvonuri sau pur şi simplu deducţii subiective). Numim asta o imagine (percepţie) neunitară şi incoerentă. Aici nu e nicio problemă în cazul în care ai segmentul de public fidel şi te bazezi pe faptul că lucrurile nu se vor schimba până la sfârşitul lumii. Dar problemele apar atunci când vrei să atragi un nou segment de public.  Dacă nu ai o fundaţie pe care să îţi bazezi comunicarea şi imaginea ta s-a format necontrolat îţi va fi foarte greu să spui ceva şi lumea să înţeleagă exact ce vrei tu să spui. Pentru că dacă eu îl sun pe un bun  prieten de-al meu şi îi zic “ce faci diseară, ne dăm?” el înţelege că vreau să îl chem la o bere. În schimb, dacă pun aceeaşi întrebare unei simple cunoştinţe, aceasta poate dar să deducă: dacă ştie că am prieteni care se droghează poate intelge că vreau să îmi dau droguri. Sau dacă ştie că am o maşină tare poate înţelege că vreau să ne dăm cu maşina. Poate crede că vreau să ne batem ?!

Ei bine, publicul nu a înţeles ce a vrut The Note motiv pentru care s-au iscat acele discuţii. Şi persoana responsabilă cu comunicarea spune că (şi aici parafrazez) “sunt uimită, sunteţi răi şi ne scuipaţi pentru că sunteţi tineri şi închişi la minte”. Când de fapt, o persoană responsabilă cu comunicarea ar trebui să transforme ostilitatea în simpatie şi ignoranţa în cunoaştere.

Nu vorbim aici despre iniţiativa acestui concept cu aducerea cărţilor în schimbul băuturii. Nu dezbatem dacă e o idee bună sau rea. Vorbim despre faptul că a fost comunicat prost.  Câtă apă mai trebuie sa curgă pe Bega pana înţelegem şi noi la ce-s buni profesionişitii în comunciare?

Acuma că un aspect e lămurit, ce părere aveţi de concept? Eu aş fi dat un  Bogza si un Alecsandri pentru o seară cu Jack şi Jim.