Ne vedem vineri la tweetmeet, da?
Salut!

S-a lansat smen.ro in beta privat. Mai multe informatii pe blogul smen.

Maddox si-a lansat pagina personala “the best page in the universe” in 1998, un proiect care a insemnat inceputurile bloggingului personal. Peste 242 de milioane de unici l-au vizitat de atunci. In 2007 a scris 5 articole, in 2008 a scris 3 articole si in 2009 a scris un singur articol. Intre timp a scris si o carte “The Alphabet of Manliness” devenita bestseller in topul New York Times (locul 2).
Dupa ce a cam disparut de pe internet (vezi frecventa cu care scrie) raspunde azi la intrebarile comunitatii Reddit.
Iata cateva idei din “discursul” sau, cu relevanta pentru bloggeri:
Ma auto editez din respect pentru cititori. Am scris sau am inceput sa scriu 13 articole in ultimul an, dintre care am publicat unul singur. Asta din cauza faptului ca nu cred ca tot ce scriu merita publicat. [...] Daca poti sa indrepti aparatul de fotografiat inspre ceva si faci o poza, nu inseamna ca esti artist.[...] Daca ti-a luat 5 minute sa creezi ceva, mie probabil imi ia de doua ori mai putin inmultit cu zero sa pierd interesul. Daca jumate din cei care inunda internetul cu continut de rahat s-ar opri, nu ar fi asa de greu de descoperit oameni talentati. [...] Daca postezi o mie de articole de rahat crezi ca cineva o sa le tina minte pe cele de rahat si o sa spuna “hei, acel articol este foarte bun, dar motivul pentru care ma intorc sunt posturile de doi bani pe care le pui in fiecare zi”? Nu, desteptilor! Nimeni nu tine minte articolele de rahat. Nu ii intereseaza decat articolele bune.
Asta e un argument pertinent pentru calitate in loc de cantitate. Bun de dat mai departe si prin Romania.
Incalzirea Scrotala. Antreprenorul israelian Yossi Vardi incearca sa aduca in atentia publica pericolele acestei maladii prin conferinta sustinuta la TED. De aceasta afectiune pot suferi doar bloggerii de sex masculin.

New York Times, una din cele mai respectate entitati jurnalistice din lume, nu mai face fata declinului incasarilor din print. Solutia, spun ei, este un paywall pe nytimes.com. Intrebarea de un miliard este:
Cati oameni ar plati pentru continut digital, dupa ce au fost obisnuiti cu un model gratuit, bazat pe reclame?
Pe mine tot timpul m-au intrigat comentariile de pe Filelist. Am decis sa fac o selectie, cele care mi s-au parut interesante, puse pe categorii. Comentariile au fost preluate de pe pagina unui torent cu filmul Avatar – ceva varianta CAM.
Dupa initiativa de aici. Chiar intrebam in decembrie despre asta si mi se pare o modalitate buna de a gasi oameni noi de urmarit. Mai ales ca twittermap.ro nu are capabilitati avansate de sortare.
Va invit sa salvati cautarea. Hai sa-l facem oficial!
Am o relaţie de tipul love/hate cu blogul meu. Uneori mă uit cu scârbă la scuza de articol publicată acum 3 zile. Adică un embed cu un filmuleţ interesant sau o reclamă ce mi-a atras atenţia. Alteori apăs “publish” cu mândrie şi, uitând de trafic, mă încălzeşte doar ideea că ce am cugetat eu e acolo, în eter, în google, în readere, în twitter, în agregatoare cu trafic fals şi agregatoare cu trafic real, în soluţii online beta sau web2.0, sau poate, într-un birou de la finanțe, cineva îmi citeşte articolul scos la o imprimantă pe ace.
Din când în când, îmi vizitez blogul din diferite baruri, sau când sunt la cineva acasă, doar aşa, că deh, sunt singurul care scrie pe el şi oricum nu are ce să mă surprindă pe prima pagină.
Când scriu (spre deosebire de atunci când vorbesc) scriu fără diacritice pentru că aşa sunt obişnuit. De cele mai multe ori îmi trec articolele prin diacritice.com şi mai corectez un ş, un ț, mai o virgulă, mai un î din a.
Întotdeauna apăs preview, se deschide o fereastră nouă, şi îmi recitesc acolo opera. La fiecare greşeală descoperită, mă întorc, corectez, mai apăs odată preview şi tot aşa. Mai aranjez poze, mai un crop, mai un resize şi când totul mi se pare mie că e “super-standard” am publicat. Îmi revizitez blogul, îmi recitesc articolul şi când partea aia a creierului care se ocupă cu mândria e plină de ea, mă duc, mereuț, spre twitter. Acolo găsesc un titlu care mie mi se pare bun şi ‘click!’, am twituit!
Magie.
Ma numesc Blogu. Chiar si in buletin.
Newstimisoara scrie dupa tweetmeet:
Ma cheama, pe bune, Blogu. Chiar si in buletin.